Matei Ilie este una dintre surprizele naționalei de tineret. Fundașul central de 20 de ani tocmai a marcat al doilea gol al său pentru reprezentativa lui Daniel Pancu. Este unul dintre puștii pe care CFR i-a readus în România după ce s-au perfecționat în Italia.
Au fost 5 ani în care fundașul a jucat pentru juniorii lui Padova și Verona. Dar Matei Ilie are genă de fotbalist. Tatăl său este Costel Ilie, unul dintre mijlocașii din celebra echipă a lui Ceahlăul care chinuia un Juventus la care jucau Del Piero și Zidane (1-1 la Piatra Neamț, 0-0 în Italia).
„E meritul lui. Nici nu am vrut să se știe că e fiul meu. Nu vreau să se creadă că-l laud”, spune Costel Ilie, imediat după ce răspunde la telefon. Acceptă în final interviul și vorbește despre ascensiunea fiului său. Se gândește că poate a fost prea exigent când era mic, dar astăzi e convins că va ajunge un fotbalist mai mare decât el. Costel Ilie povestește momentele dificile prin care a trecut fiul său, importanța pregătirii din Italia și al transferului la CFR Cluj dar își amintește și situație stranie de săptămâna trecută. Costel Ilie, secund la Poli Iași, și-a înfruntat fiul, care a jucat pe finalul meciului, pentru CFR.
Cum se simte un tată când își vede fiul marcând pentru echipa națională? Aș dori oricărei familii să simtă ce simțim noi. Suntem o familie împlinită, fericită. El a plecat de la 14 ani singur în Italia, a făcut multe sacrificii, s-a maturizat mai repede decât alți copii și a rămas echilibrat, cu bun simț, care știe ce dorește de la viață. De acum ne dorim doar ca bunul Dumnezeu să-i dea sănătate.
E o surpriză și pentru dumneavoastră această ascensiune rapidă a lui Matei? Eu am văzut de mic potențialul pe care îl avea, eu jucând fotbal. Poate uneori l-am forțat și poate a avut regrete că merge la fotbal, dar nu a renunțat. Și cei din Italia au văzut potențial în el pentru că la 17 ani a fost rezervă în Serie A la Verona. Asta arată că nu doar noi, familia, am văzut că are potențial. Ca și sfat din partea noastră ar fi să să rămână echilibrat, modest, cu bun simț. Ne mândrim și cu Evelina, fetiția noastră. Suntem o familie fericită.
Care sunt riscurile la vârsta sa? El deja este bărbat. A trecut prin multe, schimbând multe vestiare și a văzut generații de jucători care s-au pierdut, dorind altceva. El știe ce are de făcut.
A dat deja două goluri pentru naționala de tineret. E un fundaș marcator? Așa era de mic? O făcea din șuturi de la distanță, pentru că are un stâng foarte bun. Acum a dezvoltat un simț al plasamentului foarte bun. Probabil simte unde va ajunge mingea.
Cum a ajuns în Italia? El a fost selecționat la reprezentativa U15 a România și au fost niște turnee în care fiecare copil și-a urmat traseul normal. A fost într-un tuneru în Ungaria, apoi în Italia, acolo l-au văzut niște scouteri și ne-au contactat, iar el a decis să plece.
Nu v-ați implicat în decizia lui? Doar i-am explicat, în seara de dinainte să semneze cu acel club, care sunt avantajele, dezavantajele, ce înseamnă despărțirea, distanța.
Cât de mult a contact că a făcut junioratul în Italia în dezvoltarea lui? Dacă îi urmăriți interviul acordat pentru FRF TV vorbește despre disciplină și mentalitate. L-a responsabilizat foarte mult. A avut șansa să vadă ce e acolo. Nu vreau să spun că în România nu se lucrează bine sau nu se poate face performanță, doar că Italia are alte condiții și altă mentalitate.
I-ar fi fost mult mai greu să se dezvolte în România? Nu știu care ar fi fost traseul său. Poate o ascensiune mai rapidă, poate că nu. Nu avem de unde să știm.
Care sunt principalele sale calități? Fotbalistic? Ambiția, o determinare foarte bună, concentrare foarte bună, un joc la nivelul piciorul stâng care îi dă liniște, un pasator bun. Fundașii centrali de picior stâng sunt foarte rari în România. Acum vorbesc ca tată.
A contat că tatăl său a fost fotbalist? Cred că l-a ajutat pentru că m-a emoționat când a spus în interviu că i-am fost model sportiv și ca tată. L-au ajutat sfaturile noastre, dar el a fost mereu receptiv. Este meritul lui. Eu nici nu am vrut să se știe că este fiul meu. Este cariera lui și este meritul lui pentru tot ce face.
Dumneavoastră l-ați orientat către fotbal? Da. Poate am fost mai exigent, mai dur în copilărie, când îi ceream doar școală, fotbal, școală, fotbal. Dar mi-am dat seama că am exagerat. Apoi, în Italia noi doar l-am susținut.
Cum a ajuns să se transfere la CFR? A fost urmărit de multă vreme de cei de la CFR. Au departament de scouting foarte bun, sunt cunoscători de fotbal. L-au urmărit de doi-trei ani, din câte am înțeles.
După meciuri îi dați sfaturi, aveți astfel de discuții? Da, normal. Vă dați seama în ce situație am fost săptămâna trecută? Tatăl versus fiul. Sunt cazuri mai izolate.
Cum a fost săptămâna de dinainte? Stranie, vă dați seama. Inima era pentru copilul meu, dar profesional trebuia să mă gândesc la clubul care mă plătește. Dar 3-3 a mulțumit ambele părți. Mă bucur că și-a găsit respectul și liniștea celor de la CFR. Este un club care îi oferă respect, condiții foarte bune și unde poate evolua.
Îl vedeți în naționala mare în viitor? E prematur. Îmi doresc astăzi o calificare a naționalei mari. Sper ca Edi să aibă multă inspirație. Etapele trebuie parcurse pas cu pas. Pentru că mulți tineri s-au pierdut așa. Erau repede văzuți la prima națională. El trebuie să-și facă treaba, iar restul va veni de la sine.
L-ați putea antrena sau emoțional ar fi greu? E dificilă întrebarea, dar e antrenabil. N-aș vrea să fie conflict în casă, dar e antrenabil, profesionist. Asta mi-au spus mulți antrenori.
E mai bun decât dumneavoastră? Va ajunge mai sus? Eu sper că da pentru că eu, la vârsta lui, jucam la Liga 2. Eu după asta mă uit.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER